Stalenoi Ionut
Atunci cand m-am nascut, eram de o frumusete rara cu o puritate sclipitoare ca un cristal incat fratii mei erau invidiosi pe mine ca numai eu detin gena vietii si a constructiei umane. Asemenea unui bebelus ce creste, se dezvolta si se naste din pantecele unei mame, asa si eu am prins viata vazand lumina stelelor si totul datorita mamei mele :Calea Lactee . Nimic nu imi prevestea dezastrul moral si fizic pe care urma sa il suport o data cu trecerea anilor. Eu am fost de mic copil lasat in grija voastra, incat fiecare parte din mine v-a apartinut dintotdeauna. Am reusit sa iert indiferenta multor generatii de oameni, dar acum am un suflet imbatranit, umplut de raia tristetii si a incapacitatii de a va intelege. Durerile corpului meu incep sa devina insuportabile. Nu mai pot respira din cauza gazelor ce contin CO2 care ma sufoca zi de zi. Narile mele sunt asemenea unor stafide uscate fiind prizionerele tuturor substantelor chimice care le apasa. Voi de fiecare data cand simtiti un miros ce pisca la nas, va strambati usor si va indepartati rapid spre un aer curat, prielnic voua. Dar la mine nu va ganditi ?… Nu ati vrea sa stiti cum pisca un miros rezultat in urma combinarii milioanelor de substante toxice rezultate din activitatea voastra ca oameni.
Continuarea articolului aici.
Simona
ileanaghita
Andreea Burlacu
