Marius Bârsan
Pământ sunt şi Pământ am fost „dintotdeauna”. Dar – oare – voi rămâne Pământ şi de acum înainte?
În urmă cu 4 milioane de ani ai apărut tu, omule. La început ai fost „timid” şi deloc invaziv pentru mine. Apoi te-ai dezvoltat, tot mai mult şi mai mult, şi – fără a ţine seama de mine, crezând că am resurse inepuizabile – mi-ai stors energia şi m-ai ostenit ca pe un sclav.
Iniţial îmi era bine. Aveam ape curate, păduri suficiente, strat protector de ozon… Ai aruncat şi continui să arunci materiale plastice în râurile şi în oceanele mele, ai început să produci mai mult decât ai nevoie, mi-ai tăiat pădurile şi – astfel – am ajuns la limită. Nu mai am forţa de a reduce furtunile, nu mai am puterea de a opri uraganele.
Continuarea articolului o puteți citi aici.
Simona
ileanaghita
Andreea Burlacu
